Oglinda neagra – Black Mirror (2011)

Oglinda neagra – Black Mirror e un basm întunecat al vremurilor noastre, unde suspiciunea că mașinăriile nu ne ajută de fapt a devenit realitate.

În decursul unui an care a părut că se scurge prea încet, Black Mirror a apărut la țanc. Serialul lui Charlie Brooker a migrat de la Channel 4 către Netflix, unde și-a câștigat publicul american. Al treilea sezon a avut premiera vineri, iar Netflix a cumpărat drepturile de difuzare cu 40 de milioane de dolari. Serialul continuă pe linia obișnuită: omul, mașina și întrebarea cine controlează pe cine.

Oglinda neagra - Black Mirror (2011) Online Subtitrat in Romana


Regia: Charlie Brooker
Actori: Daniel Lapaine, Hannah John-Kamen, Michaela Coel
An: 2011
Gen: Seriale Online, Drama, SF, Thriller
IMDB: 8.9


Black Mirror (2019) SEZONUL 5 Online Subtitrat:

S05E01

S05E02

S05E03


Recenzie serial Black Mirror

E o premiză strașnică. Vreme de decenii, genul horror a fost cel mai potrivit pentru a vorbi despre noi înșine. Nimic nu ajunge mai ușor la noi decât vulnerabilitatea, frica și paranoia irațională. Scenariile horror încep să capete rol antropologic. Dar ce vrea să spună acum Black Mirror despre noi?

Nu foarte multe, se pare. N-ai nevoie de horror și science fiction ca să te joci de-a alegoriile, dar e lesne de înțeles că e mai de efect să te folosești de ele. Sigur, e variabil. Filmele horror japoneze sunt extrem de eficiente, iar dacă vrei să înțelegi sistemul patriarhal de acolo, te va ajuta felul în care genul insistă asupra furiei feminine.

Pe de altă parte, Black Mirror e total lipsit de alegorii. Este, mai degrabă, despre sine însuși. Tehnologia este în principal dublată de… tehnologie. Iar sclavia noastră în fața ei spune despre noi că suntem… sclavi în fața ei.

Cea mai puternică schimbare a sezonului vine de la Netflix, unde emisiunea e rulată sub masca bannerului de „serie originală”. Depășești granițele britanice și ajungi în State, precum și în alte țări, în atenția cineaștilor americani. Ca efect, noul sezon e neomogen, iar stilul și dinamica variază mult. Tonurile șterse și saturate ale variantei britanice sunt încă prezente, excepție făcând pilotul din sezonul lui Joe Wright, care seamănă mai degrabă cu un cadru dintr-un joc video.

Ritmul mai molcom al britanicilor e uneori înlocuit de stilul american de editare. Episodul „Playtest” (Dan Trachtenberg) se derulează cu viteza unui thriller paranoic, iar „Shut Up and Dance” e un ticăit repetitiv. E o schimbare bizară. Din punctul meu de vedere, televiziunea britanică e o experiență mai personală, ceea ce a fost preluat și „epoca de aur” a Americii. Ideea e să ai mult conținut atât în cadru, cât și dincolo de aparențe.

Black Mirror e comparat adesea cu The Twilight Zone, un alt serial nihilistic. Și acolo se pune accent puternic pe tehnologie, însă mai mult în contextul Războiului Rece. Paranoia e prezentă peste tot în The Twilight Zone și se manifestă prin anxietate atomică, pericolele asociate cu McCarthy, teama stringentă de Celălalt. Însă frica de moment e conturată ca psihoză repetitivă. Un peisaj modern și o distopie complexă a viitorului – astea nu sunt modalități de a povesti, ci au rolul de a ne arăta cum tindem să repetăm istoria într-un ciclu nesfârșit.