Fire Will Come – O que arde (2019)

Amador din filmul Fire Will Come – O que arde (2019) online subtitrat e un bărbat de vreo 50 de ani, care iese din puşcărie. A fost închis pentru acte de terorism, adică pentru incendierea unor păduri. De fapt, omul a dat foc unui întreg munte, chiar în zona în care locuia, iar acum se întoarce acasă, unde o revede pe mama sa şi, treptat, pe consăteni.

La prima vedere, pare o poveste bună, frumoasă, în care Amador are parte de un nou început, în sânul comunităţii ce l-a iertat. În realitate, însă, povestea e întunecoasă şi greoaie. Consătenii îl văd cu ochi răi, îl ocolesc şi, în cel mai bun caz, fac bancuri pe seama lui, ca să fie siguri că locul lui nu mai e aici, în sat.

E o ură colectivă, mascată în saluturi civilizate, iar unicul om care îl acceptă aşa cum e, este mama. O bătrânică uscată, istovită, care asistă la ura satului într-un fel în care parcă ar vrea să o ducă în spate, în locul fiului pe care toţi îl resping. Iar în clipa în care un nou foc izbucneşte pe munte – prilej pentru sat să îl “crucifice“, definitiv, pe Amador, deşi nu el poartă vina, de fapt izbucneşte însuşi finalul unor vieţi, care nu vor mai avea linişte nici în somn.

Fire Will Come - O que arde (2019) Online Subtitrat in Romana


Regia: Oliver Laxe
Actori: Amador Arias, Benedicta Sánchez, Inazio Abrao
An: 2019
Gen: Crima, Drama
IMDB: 7.1


Fire Will Come – O que arde (2019) Online Subtitrat


Trailer


Recenzie film Fire Will Come – O que arde

Filmul online Fire Will Come – O que arde pare a fi, în esenţă, o poveste despre mamă, mai mult decât despre fiu. În puţinele secvenţe în care ignoranţa satului se manifestă, tacit, în raport cu Amador, obiectivul se fixeaxă pe faţa bătrânei şi rămâne, acolo, până când aceasta dispare din cadru. Ridurile ei, printre care abia mai desluşeşti o privire sau o expresie a gurii, spinarea ei îndoită, statura strâmbă şi vorbele ei rare, pe care le poţi număra pe degete, fac din personajul mamei o oglindă a durerii, care străbate acest film de la un capăt la altul.

La fel de interiorizată e fiecare apariţie a fiului: priviri în gol, începuturi de zâmbet, suspine pe care abia le intuieşti, mers obosit, mai mult în zig-zag decât oblu – toate sunt forme evidente de închidere în sine, de comentariu tăcut despre viaţă.

Şi când te gândeşti că vorbim despre non-actori, în rolul mamei şi al fiului, te trec fiori. Cam aceiaşi fiori care te trec când vezi Arborele de saboţi, pentru care Ermanno Olmi găsise, în anii ’70, cei mai expresivi non-actori care puteau fi găsiţi printre localnicii din Lombardia.

Ei bine, la fel ca în capodopera lui Olmi, aici natura are un ritm mulat pe ritmul vieţii. Ploaia de afară, pomii, focul, toate ale naturii corespund mişcărilor legănate ale oamenilor şi fac, din relaţia om-ploaie, om-arbore şi om-munte un adevărat eseu. În plus, tăcerii mamei i se alătură şi necuvântătoarele: un câine şi trei vaci, care par să înţeleagă tot ce se petrece şi care închid cercul familiei. Scena în care vaca e înţepenită în noroi este, în acest sens, o metaforă bună.

Nu e un film pentru spectatorul plictisibil, la fel cum nu e pentru căutătorii de happy-end sau de un final pe cinste. Din contră, e un film pentru omul atent la detaliul uman. Un film pentru cei care deschid, din când în când, un album de artă sau o carte bună, care gustă filmele difuzate târziu, la ore fără audienţe, care ştiu să poarte o conversaţii cu miez. E filmul spectatorului care se bucură că, la început, povestea începe cu Nisi Dominus, de Vivaldi.

  • Producţie: Franţa – Spania – Luxembourg, 2019
  • Scenariu: Santiago Fillol; Oliver Laxe
  • Imagine: Mauro Herce